Primul centru de prelucrare a lemnului a fost numit după fostul proprietar, Gyulafalva, în câţiva ani s-a înfiinţat şi al doilea centru forestier, mai exact în anul 1889, an în care a luat fiinţă Comandău. S-au ridicat barăci pentru numărul din ce în ce mai mare de muncitori, care veneau aici la lucru, barăci în care încăpeau şi 40 de familii. În 1889 aici trăiau nouă etnii.
Deja pe vremea lui Horn funcţionau trei centre forestiere, s-au înfiinţat şcoli,spitale, în centre s-a introdus şi curentul electric, în timp ce la Braşov străzile erau iluminate cu gaz. Odată cu construirea fabricilor Horn David visase printre munţi linii feroviare circulare şi funiculare, de a căror construire s-a şi apucat, dar a trebuit să renunţe din cauza problemelor financiare.Reţeaua de linie ferată s-a costruit în 10 ani, două funiculare au fost terminate pe vremea lui Horn, noul proprietar, familia Groedel a mai construit două funiculare.Funicularul reprezenta genialitatea inginerească a secolului al XIX-lea.
A fost construit pe baza proiectelor inginerului Lux Emil, şi se transporta lemnul exploatat cu ajutorul lui. Funcţiona pe baza principiului căderii în plan oblic, fără combustibil. Dintre acestea azi se mai văd doar rămăşiţele funicularului construit pe muntele Sisak, la nivel european reprezintă o amintire din domeniul istoriei industriilor. Pe linia de 1268 de metri circulau două maşini, între cele două nivele diferenţa era de 327 de metri,iar maşinile umplute cu lemne care coborau , trăgeau în sus cu greutatea lor maşinile goale, pe două linii paralele. Acest dispozitiv asigura timp de mai mulţi ani singura legătură cu celelalte aşezări , deoarece vreme de 180 de ani se transportau atât lemne cât şi persoane.
Aceasta era singura modalitate de circulaţie a celor de la Comandău până în 1970, deoarece atunci s-a finalizat construirea drumului forestier dintre Covasna şi Comandău. Funicularul a necesitat mai multe reparaţii, a şi ars de două ori, din 1999 nu funcţionează deloc. Linia ferată industrială îngustă reprezenta cea mai importantă linie forestieră a Ungariei istorice. Lungimea liniei feroviere ,care străbătea regiunea în epoca de aur a exploatării lemnului, depăşea 120 de km, lungime considerabilă date fiind condiţiile de mediu, azi însă au rămas doar câteva rămăşiţe. Periodic turiştii sunt plimbaţi pe liniile feroviare rămase.
Exploatarea lemnului a însemnat pentru Comandău bunăstare economică, care a luat avânt la sfârşitul secolului al XIX-lea. S-a format o gardă de specialişti renumiţi, care au pus bazele unei vieţi civice culturate. Proprietarii centrului forestier, a treia generaţie a familiei Groedel s-a înglodat în datorii până în 1931, nemaiputând plăti muncitorii. Fiul unui comerciant pe nume Lichtenstein,Bubi a ţinut timp de un an muncitorii pentru ca aceştia să rămână. Ultimul Groedel a plătit mai târziu toate datoriile.
Muncitorii au intrat în grevă în 1936, mişcarea fiind destrămată de o trupă de jandarmi. În acelaşi an aşezarea a fost ridicată la rangul de comună. Urmaşii au aşezat o placă memorială pe peretele fostului birou în amintirea şi în cinstea acestei greve.După cel de-al doilea Război Mondial funcţiona un singur centru forestier, care datorită izolării satului a creat condiţii destul de bune. Centrul forestier de la Gyulafalva a fost desfiinţat mai devreme, după aceea aşezarea s-a contopit cu comuna Comandău.
Averea lui Mikes Pál fusese confiscată , după ce a luptat împotriva imperiului ca adept al lui Thököly Imre, pădurile fiind împărţite. În 1764 aici funcţiona compania secuiască de grăniceri , care a fost desfiinţată în 1848, după '67 s-a înfiinţat centru de cazare pentru administraţia vamală. Proprietarul pădurii, Zathureczky Gyula a vândut pădurea în 1882 unui om de afaceri maghiar,Horn David, care a început construcţii de proporţii înfiinţând Societatea de Prelucrare a Lemnului din Transilvania.
Fabrica de la Comandău a început să se desfiinţeze după 1960. Pe baza unei decizii aparatele nu puteau fi reparate la faţa locului, însă mare parte din utilajele transportate nu se mai întorceau. O ultimă lovitură a fost vântul năprasnic din 1995, care a doborât 2,5 metri cubi de copaci, distrugând păduri întregi. Până la regenerarea pădurii s-a introdus restricţie de tăiere, ceea ce a însemnat faliment pentru centrul de exploatare a lemnului.Fabrica a funcţionat cu exactitate 110 ani, fiind închis definitiv în data de 17 octombrie 1999, la ora 10 a.m.
Mici întreprinderi de prelucrare a lemnului mai funcţionează şi azi în sat, din pădurile aflate în proprietate privată lemnul este transoprtat cu camioane.Înfiinţarea, dezvoltarea Comandăului, sursa de trai a locuitorilor a fost definită mereu de lemnul exploatat , din acest motiv desfiinţarea centrului forestier a însemnat o adevărată problemă.
Localnicii au descoperit repede comorile naturii, peisajele turistice şi au pus bazele mai multor ramuri ale turismului. Au înfiinţat pensiuni moderne, bine dotate, funcţionează mai multe unităţi comerciale. Aşezarea se reînnoieşte treptat, se construiesc din ce în ce mai multe case şi din ce în ce mai mulţi vizitatori vin să admire frumuseţile locului. Atracţiile locului se leagă de istoria centrului industrial.
Această casă a fost construită în anul 1890 pentru directorul executiv al centrului. Clădirea numită şi Micul Castel azi este monument istoric, şi este unica clădire rămasă dintre cele construite de Horn David.După naţionalizare aici funcţiona grădiniţa, datorită acestui fapt nu a fost demolată. Din decembrie 2006 găzduieşte Muzeul Satului , cei interesaţi pot vede expoziţii de istorie locală şi de ştiinţe ale naturii.
Muzeul a luat fiinţă cu contribuţia Organizaţiei Horn David , cu sprijinul Consiliului Local. Organizaţia, pe lângă păstrarea valorilor locale, a monumentelor, şi-a asumat responsabilitatea ocrotirii comorilor naturii şi a prezentării acestora. Casa familiei Groedel este o construcţie deosebită. În castelul vânătoresc construit între anii 1927-1928, în stil elveţian, azi funcţionează dispensarul medical. În vecinătatea dispensarului se află şcoala comunei, unde copiii învaţă în clasele I-VIII. Învăţământul a început odată cu funcţionarea centrului forestier, prima şcoală fiind înfiinţată în 1889 la Gyulafalva. În partea din spate a curţii s-a amenajat o tabără pentru copii. Căsuţe interesante de lemn, teren de sport stau la dispoziţia oaspeţilor şi sunt totodată posibilităţi pentru ridicarea corturilor.
Primăria a fost întotdeauna cel mai important loc al vieţii civice. A fost construită de comerciantul Lichtenstein, în anul 1922, mai târziu aici funcţiona Casinoul.Azi pe lângă primărie, această clădire găzduieşte şi Căminul Cultural. În parcul comunei se înalţă monumentul construit în cinstea eroilor Revoluţiei din 1848-49, şi monumentul celor căzuţi în Primul Război Mondial. Aşezarea situată într-un decor feeric merită vizitată atât iarna cât şi vara, de cei care agreează turele în munţi, excursiile, se interesează de istoria industriilor şi a culturii sau doresc numai să se relaxeze.Aşezarea frumoasă prin simplitatea ei devine şi mai atrăgătoare datorită comorilor naturii.
Imaginea pădurilor de conifere care acoperă munţii, mlaştinile de turbă, care reprezintă o raritate a naturii, cele câteva sute de specii de ciuoerci merită osteneala celor dornici de excursii. Pe lângă aceste lucruri pentru localnici pădurea reprezintă şi o sursă de venit , vara şi toamna foarte mulţi adună ciuperci şi fructe de pădure pe care le valorifică în punctele de colectare.
